Mos Craciun a sosit in oras ieri seara la gara, si insotit de craciunite, spiridusi, fanfara si nu in ultimul rand de comunitari, a pornit la drum pe bulevard pana-n centru la casuta lui. Spun nu in ultimul rand de comunitari pentru ca ei erau in primul rand (fizic). Asadar, Mosu’ cu tot alaiul sau era “zidit” de uniformele bleu-marin inalte si late, bine grupate astfel incat doar cei care au capacitati de levitatie ar fi putut sa-l vada sau sa-l fotografieze. Vazand care e problema, diferita de anul trecut cand n-am avut parte de acest decor albastru in acest mod aranjat, am avut extraordinarul tupeu sa trec prin zid, nu ca David Coperfield desi imi prindeau bine aptitudinile lui. Nici n-apuc sa fac o fotografie bine si ma trezesc imbrancit in lateral. Zic, asta e, comunitarul a incercat sa-si faca loc si i-a scapat acest gest. Cu mine era si
Claudiu Berechet care-mi zice: „Coane, ce-au astia?”, probabil a patit si el la fel. Mai incerc o data sa trec prin zid, macar poate prind si eu o fotografie cu Mosu in trasura, stiind ca pentru mine aceasta este si o sarcina, nu fotografiez doar sa ma aflu-n treaba. Gestul se repeta si-nplus cu un limbaj academic mi se adreseaza: „Pleaca bai de-aici!”. Pe moment am incercat sa spun ceva dar mi-am dat seama ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, eu de ce-as face altfel? Cu organul nu te pui mai ales cand e in activitate. Am plecat multumindu-le comunitarilor ca nu si-au folosit armamentul din dotare sa ma anihileze.
Claudiu nu stiu ce-a facut, poate ca el a avut acest „noroc”.
1/7
2/7
3/7
5/7
6/7
7/7