film artistic românesc ale cărui filmări au fost făcute în centrul vechi al Târgoviştei în 1962. Pe lângă acţiunea lui, pentru mine valoarea acestui film este cu atât mai mare cu cât ceea ce văd în el, amintirile străzilor din Târgovişte încep să se şteargă odată cu trecerea timpului. Deterioararea clădirilor ce poartă aceste amintiri, înlocuirea acestora cu altele moderne, diferite, conduc uşor la pierderea unor valori pentru care alte popoare se zbat să le întreţină şi uneori chiar să le creeze din ceva ce nici n-a existat.
Stimulat de această involuţie, de-a lungul unui an si ceva am fotografiat ce mi s-a părut mai important, aşa cum "văd" eu, cu scopul ca măcar în poze să existe ceva ce cred că nu v-a mai exista mult timp.
Despre o intenţie asemănătoare am citit acum 2 luni în revista Photomagazine, un proiect condus de un grup de studenţi ai Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti, intitulat foarte sugestiv, "Case care plâng"

















