luni, octombrie 30, 2006

Zilele Cetăţii Domneşti - partea a II-a


Continuarea seriei de fotografii de la Zilele Cetăţii Domneşti 2006. Unele instantanee, altele regizate, oricum am avut potenţial ridicat de a reda atmosfera medievală.
Pe lângă manifestările cu iz istoric, am prins câteva cadre şi de la Festivalul Internaţional de Folclor, trupele spaniole şi cele naţionale.

Până la anul viitor, cam atât am avut să vă arăt. :)



duminică, octombrie 29, 2006

Vacanta de “vis” în Grecia

Septembrie 30, 2006 on 1:50 pm

Deşi trebuia să continui seria cu Zilele Cetăţii, a intervenit ceva mult mai important care nu trebuie omis.

După aproape o săptămână de ploaie şi vreme urâtă petrecută în Grecia, cu o croazieră pe marea Egee în care am avut parte de o minunată furtună care dădea un tangaj vasului de nu mă puteam ţine pe picioare, cireaşa de pe tort a constituit-o drumul de întoarcere în România.

Drumul de la Nei Pori (Grecia) la Bucureşti. În Bulgaria, şosea fără lumină. Undeva în afara localităţilor la 14 km nord de Lukovit. Se stinge lumina brusc în tot autocarul şi se simte o frână bruscă. Mă surprinde, îmi opresc MP3 playerul, dau căştile jos pe după gât şi deodată se simte o smucire ca cea de repornire dar imediat autocarul se înclină în stânga uşor iar dupa 10-15 grade cade brusc. Deodată se aud ţipete groaznice şi câteva voci care strigă să nu ne smucim că nu se ştie unde ne aflăm. Bezna era atât de mare încât nu vedeam absolut nimic. Câtiva şi-au aprins telefoanele mobile şi luminile acestora au făcut posibil să văd iarba pe geamul lateral care devenise podea. Eram înţepenit şi aşteptam să iasă mai mulţi ca să-mi pot trage picioarele. După câteva secunde mişcând picioarele simt că le pot trage şi că pot ieşi. Ieşim toţi prin trapa de plafon iar afară ne aştepta o ploaie rece şi o ceaţă “superbă”.

A oprit un automobil cu 4 tineri bulgari, iar o tipă din el a chemat poliţia şi salvarea. Tipa vorbea bine engleză, a desfăcut trusa sanitară a maşinii ca să-i dea fratelui meu un pansament pentru o rană şi pe mine m-a lăsat în maşina ei ca să mă încălzesc puţin, fiind doar în cămaşă. Poliţia a venit relativ repede şi am fost plăcut surprins de comportamentul lor şi de faptul că nu înţelegeau engleza dar vorbeau foarte bine franceză (Bulgaria - ţară francofonă :) ). M-am înţeles perfect cu ei, mi-au dat o jachetă de poliţist şi au stat cu noi până a trecut, din întâmplare, un autocar românesc, gol, care se ducea în Grecia să aducă alţi turişti (probabil mai norocoşi decât noi). Ne-a luat pe toţi şi ne-a dus într-un restaurant la marginea şoselii în localitatea Zlatna Panega, unde am stat 8 ore până când a venit un alt autocar din România. Ne-am dus cu el în locul accidentului unde mai era decât al doilea şofer, ne-am recuperat bagajele din cală şi am plecat la Pleven unde fuseseră internaţi câţiva dintre noi, accidentaţi mai grav. Eu n-am avut absolut nimic deşi am stat pe partea căzăturii şi toţi cei din dreapta mea au picat peste mine. Mi-au fost de folos produsele cumpărate din Duty Free-ul grecesc, adică o pernă gonglabilă pentru gât şi nişte căşti profesionale foarte mari, ambele fiind în jurul gâtului ajutându-mă să nu mă lovesc cu capul de geam.

La Bucureşti, altă “surpriză”: Autocarul a oprit la intrarea dinspre Giurgiu, în faţa unei benzinării Agip ca să mergem la toalete. Când au aflat şoferul şi ghidul că noi am anunţat presa şi că aceasta va veni în câteva minute, au închis uşile şi au plecat fără noi, dar cu bagajele noastre. Abia după ce am chemat poliţia care i-au urmărit şi i-au găsit, au reuşit colegii mei să-şi recupereze bagajele. Eu am fost norocos la faza aceasta că m-a aşteptat tatăl meu cu maşina exact acolo şi m-a luat acasă la Târgovişte.
Am ajuns într-un final cu două decizii luate pentru totdeauna:

- nu mai călătoresc niciodată cu autocarul

- nu mai călătoresc niciodată noaptea

Deşi tremuram şi de frig şi de şoc, n-am putut să stau fără să fac poze :) .După accident aduşi la restaurantul din Zlatna Panega unde ospătăriţele au fost foarte amabile cu noi şi cunoşteau chiar româneşte puţin.

Dimineaţa după ce s-a luminat de ziuă.

În punga din spate, ultima care se vede, aveam un CD player pe care l-am găsit intact dimineaţa (Philips :) ).

Vedere din trapa de plafon înspre scaunul şoferului.

- Haideţi la bagaje!!! :)

Poză de la nivelul asfaltului din care se vede adâncimea râpei.

Reporteriţa Nela PEEVA de la ziarul Posredniknews venise când ne-am luat bagajele pentru un interviu.