Călătorie în Germania

Un fotoreportaj turistic despre o călătorie cu ceva peripeţii dar cu lucruri frumoase văzute şi fotografiate. Am zis peripeţii pentru că a fost prima mea călătorie singur în afara ţării şi tot prima dată când am pierdut un avion. Mai exact călătoria mea trebuia să fie Bucureşti - Viena şi Viena - Stuttgart cu avionul, după care Stuttgart - Freiburg cu trenul, dar cine mi-a luat biletul a considerat că sunt suficiente 30 min între zboruri şi n-a fost aşa. Pe lângă faptul că cel din Bucureşti a plecat cu vreo 10 minute întârziere, a mai făcut şi-o tură în apropiere de Viena ca să fie sigur pilotul că voi pierde eu avionul următor :) (glumesc desigur). Fuga, fuga pe la controlul de paşapoarte, mă bag în faţa tuturor cerându-mi scuze, caut poarta şi când ajung, tipa care trebuia să-mi verifice biletul îmi spune cu seninătate "Sorry, the bus is gone". Ştiind că am bagaj în cală, primul lucru pe care l-am întrebat a fost dacă bagajul meu a plecat la Stuttgart, dar a fost bine că din motive de securitate/verificare, bagajele stau minim o oră în aeroport. Aveam la mine doar rucsacul foto în care mi-am pus preventiv o cămaşă şi o pereche de şosete atunci când mi-am făcut bagajul. În fine, merge tipa cu mine la Centrul de Servicii al aeroportului şi acolo mi se oferă două posibilităţi: zbor către Munich sau către Frankfurt. O întreb care e mai aproape de Freiburg, nu ştie, o întreb dacă are o hartă a Germaniei, nu are şi aleg intuitiv Frankfurt. Bun, îmi dă un alt bilet şi mă duc la un bar din aeroport să intru pe net ca să văd ce trenuri am până la Freiburg şi dacă am făcut alegerea bună. Intru şi constat că stau bine cu geografia :), dacă alegeam Munich aveam de mers cu trenul mai mult decât dublu, ca timp.
În zborul spre Frankfurt, aflu de la un coleg de scaun din avion că gara este în aceeaşi incintă cu aeroportul şi mă linistesc că nu mai am de mers cu alte mijloace de transport în comun. Ajung în gară şi văd un oficiu pe care scria Tickets dar fără cumpărători. Mi se pare ciudat aşa pentru început dar mă duc, cer un bilet până la Freiburg, mi se dă şi bilet şi factură, apoi plec. Cât am stat să-mi dea biletul absolut nimeni n-a mai venit să cumpere bilete. Îmi venea să cred că-s eu ultimul fraier care cumpără bilet şi restul merg cu Naşul :). Am aflat răspunsul după două zile, la ei călătorii îşi cumpără bilete de la automate şi cei care vând bilete practic fac acest lucru ca o activitate conexă. Foarte comod şi rapid, abia aştept să se introducă şi la noi aşa ceva deşi din păcate vor trebui scoase în şomaj multe casiere care nu vor mai avea ce face. Spun acest lucru pentru că am folosit de multe ori acele automate, din cele 7 zile cât a durat călătoria, în 5 zile am stat într-un orăşel din munţii Pădurea Neagră, Badenweiler, la 51km de Freiburg.
Şi ca să pună capac peripeţiei cu zborurile, trenul Frankfurt - Freiburg deşi era unul de mare viteză, foarte frumos echipat în interior, nu avea aer condiţionat, se defectase din întâmplare (pentru mine :) ). Şi o observaţie de luat în seamă, pentru că era foarte cald înăuntru, la prima staţie au adus câteva cutii de băuturi răcoritoare şi apă minerală ce se ofereau gratis pe durata călătoriei de oricâte ori voia fiecare (respect pentru client). Nu mai spun nimic, am prins şi la noi pe Bucureşti - Constanţa o situaţie identică.
Gata, vă las să vedeţi pozele.

O captură de pe google maps. Freiburg e un oraş mic, aşa cum e Târgovişte.

Dispozitivul de făcut fotografie panoramică, pentru unii verificatorii din aeroporturi este cel mai interesant obiect din bagajul meu :)
1. la dus, la Otopeni, după scanare:
- Vă rog să deschideţi rucsacul
Se uită, vede numai chestii foto şi pune mâna pe el. Îl scoate şi-l întreabă pe cel care scanează bagaje
-Asta căutai?
-Da!
Se uită la el pe toate părţile, încearcă să-i găsească o poziţie de utilizare, renunţă şi îl pipăie pe muchii să vadă dacă taie. Vede că nu taie şi mi-l dă fără să mă-trebe nimic.
2. la întors, la Viena după scanare, era o tipă:
- Please open the bag, too many equipments.
Îmi dă un lighean, îl umplu cu obiective şi accesorii, se uită toţi la mine ca la urs, bagă ligheanul la scanat din nou, apoi şi rucsacul, ies amândouă, pune mâna pe el şi mă întreabă fără să-l pipăie:

- Why you need this?
- Is for panoramic photography, I'm a photographer.
Îl pipăie la fel, să vadă dacă taie vreo muchie şi mi-l dă.
Interesant e faptul că tot la Viena când m-am dus, nu i-a interesat deloc acest obiect şi am trecut de două ori prin control, o dată când am pierdut avionul şi eram grăbit şi a doua oară când l-am luat pe cel de Frankfurt. M-a amuzat să văd diferenţe mari între verificatori. Unii sunt prea curioşi şi alţii total indiferenţi.

Aici eram undeva între Viena şi Frankfurt, mi-a plăcut peisajul deşi e clasic

Până aici nu ştiam ca "gang" vine din germană :)

Gara din Freiburg

Tot gara, observaţi panourile fotovoltaice integrate în clădire, cele albastre.

Un "gang" :)

Freiburg e un oraş plin de apeducte. De la 15-20cm lăţime şi până pe la 60-70cm, cam pe fiecare stradă este câte unul şi nu în fiecare zi curge apă prin toate. Nu ştiu de unde vine apa dar mi-a plăcut, trebuie doar să fii atent pe unde mergi că e rece gheaţă :).

Decoraţiune cu pietre.

Un tip care cânta la un instrument cu 5 note, inventat de el. I-am cumpărat CD-ul şi îl ascult când vreau să mă relaxez. E o muzică super.

Strada Kaiser-Josef-Str (nu i-am reţinut numele din călătorie dar l-am aflat ulterior).
Merci Livia din Freiburg :)

Aceeaşi stradă, 180 grade vedere.

În parcul central este un fel de expoziţie de viţă de vie. Multe soiuri expuse care, normal, aveau şi rod. Ar fi interesant să merg toamna şi să văd dacă le culeg oamenii care se plimbă sau cei care îngrijesc :)


Catedrala din Freiburg - exterior. A fost nevoie de panoramare pe verticală pentru că piaţa e atât de mică încât nu se poate prinde dintr-un cadru de jos până sus (cu focala de 18mm pe aparatul meu desigur).

Aceeaşi catedrală - interior. Deşi n-am de a face cu religia catolică îmi plac foarte mult concertele de orga şi am prins unul.

Hotel Mercure, locul unde s-a desfăşurat un seminar de Electronică de Putere pentru energia regenerabilă, unul din scopurile deplasării.

"Câştigând cu fotovoltaic"

Al doilea scop al deplasării a fost vizitarea târgului tehnic Intersolar 2007, un loc unde se întâlnesc anual comercianţii, producătorii, clienţii şi cei din lumea ştiinţifică a energiei solare.
După cum vedeţi în poză, cei care n-au bani să investească nici nu câştigă :)


Pe durata târgului vremea a fost foarte închisă, aş putea spune că a fost aproape un sabotaj al demonstrării performanţelor generatoarelor solare :) (glumesc desigur)


Un sistem fotovoltaic de 33kWp. Pentru necunoscători, din radiaţia solară se obţine electricitate iar acest sistem ar putea asigura independenţa energetică a minim 10 apartamente în condiţiile României.


Cea mai eficientă conversie a energiei solare este cea solar-termică. 3 litri de apă încep să clocotească în aproximativ 25 minute cu un cer senin de vară. Dispozitivul este pentru camping, se pliază şi încape în portbagajul oricărui automobil.

Până aici au fost pozele din Freiburg

O casă la baza muntelui din Schweighof, un sat mic prin care trecea autobuzul cu care făceam eu naveta.

De aici sunt poze numai din Badenweiler, orăşelul din Munţii Padurea Neagră unde am mai găsit cazare pe durata târgului Intersolar 2007. Din cauza faptului că acest eveniment a luat amploare foarte mare, oraşul Freiburg nu a făcut faţă numărului mare de vizitatori din întreaga lume şi s-au ocupat toate hotelurile pe o rază de peste 60km de oraş. Tot din acest motiv anul viitor se va organiza la Munich, un oraş de zeci de ori mai mare ca potenţial de cazare a vizitatorilor.








Badenweiler datează de pe vremea romanilor. Aici vedeţi o imagine panoramică din vârful turnului cetăţii romane. Există şi un izvor termal şi o baie numită Cassiopeia Therme unde stau oamenii chiar şi la 9 seara sub cerul liber în piscină deşi dimineaţa şi seara purtam pulover de frig ce era.

Renumita maşină de cusut Singer, pe holul hotelului unde-am fost cazat

Neuenfels, hotelul unde-am stat 4 nopţi. Construit în 1936 dar modificat in 1963 şi în 1990, este în proprietatea unei familii, nişte oameni deosebiţi, foarte ospitalieri şi amabili.